Marirea sanilor

Suferinta psihologica a femeilor care nu sunt multumite cu marimea sanilor este dificil de inteles la adevarata dimensiune; increderea scazuta in fortele proprii, autostima scazuta, teama de a se dezbraca in fata partenerului sau groaza de a proba un costum de baie sunt date uitarii imediat dupa operatie. Este operatia estetica cel mai frecvent ceruta si care produce cea mai rapida schimbare in bine a psihologiei feminine in cazul in care pacienta are asteptari realiste.

Interventia se indica in cazul a doua categorii de paciente: cele care nu au avut niciodata sani de dimensiunea dorita sau cele care au avut bust satisfacator dar in urma sarcinii, alaptarii sau inaintarii in varsta au pierdut din volumul sanilor. In acest ultim caz, daca se impune, se poate asocia marirea de sani cu ridicarea acestora in cadrul aceleiasi interventii chirurgicale.

Se folosesc implante din gel coeziv de silicon, cu forma rotunda sau anatomica si consistenta asemanatoare cu a sanului natural. Noile invelisuri ale protezelor au o structura speciala care nu permite scurgerea siliconului din implant iar in cazul in care acestea ar putea fi taiate sau distruse in cadrul unor accidente foarte violente, consistenta gelului de silicon nu da voie acestuia sa migreze la distanta si poate fi indepartat chirugical relativ usor.

Tipurile de proteze existente ofera pacientelor posibilitatea obtinerii unor rezultate cat mai apropiate de dorintele lor- variaza diametrul, inaltimea, proiectia, consistenta, astfel incat fiecare caz sa fie rezolvat conform particularitatilor acestuia.

Modalitatile de anestezie practicate pot fi diferite- anestezie generala (varianta cea mai frecventa) sau anestezie locala, completata cu sedare intravenoasa (varianta moderna, care permite o recuperare postanestezica foarte rapida si elimina riscurile anesteziei generale- senzatie de oboseala extrema, somnolenta prelungita, greata si varsaturi, etc).

Este dovedit ca implanturile de silicon nu cresc riscul de cancer de san iar plasarea acestora in spatele glandei mamare sau sub muschiul pectoral face ca mamografia sau alaptatul sa poata fi efectuate fara probleme.

Exista mai multe tipuri de incizii care pot fi folosite pentru introducerea protezelor (la marginea areolei, in santul de sub sani, in axila), toate vindecandu-se estetic. Varianta la nivelul areolei are cel mai bun potential de vindecare, devenind aproape imperceptibila in timp si permitand chiar expunerea topless la soare la 3 saptamani postoperator (total interzisa in celelalte cazuri, datorita riscului de pigmentare definitiva a cicatricilor).

Marimea si forma implantului sunt chestiuni de preferinta personala a pacientei dar ideal ar fi sa se aleaga protezele care vor produce sani in armonie cu dimensiunile toracelui si soldurilor si sa nu favorizeze lasarea sanilor in timp, datorita greutatii mari.

Toate activitatile obisnuite se pot relua de-a doua zi postoperator daca nu presupun efort fizic mare iar in cazul plasarii subglandulare a protezelor aproape ca nu exista durere. Durerea de intensitate mare pe care o descriu unele paciente si care este o motivatie de a nu face acest tip de interventie pentru pacientele cu o sensibilitate mare la durere, este prezenta in cazul plasarii protezelor sub musculatura pectorala care va trebui sectionata pentru a permite introducerea implanturilor. Recuperarea in acest caz este mai lenta si mai dureroasa dar chiar si asa, durerea se amelioreaza intotdeauna cu tratament antialgic si respectarea indicatiilor legate de regimul de viata imediat postoperator.

Ca in toate interventiile chirurgicale, exista riscuri si posibile complicatii dar, datorita evaluarii atente a pacientelor, investigatiilor medicale preoperatorii, efectuarii corecte a interventiei de catre chirurgi cu experienta, riscurile sunt minime iar complicatiile (daca apar), perfect tratabile.

Interventia chirurgicala este singura modalitate prin care se poate obtine bustul dorit; pastilele pentru cresterea sanilor, exercitiile pentru dezvoltarea pectoralilor, masajele, cremele sunt doar surse de frustrare pentru femeile carora natura nu le-a daruit curbele de care sa fie mandre.

 

Dr. Angela Petre

 

contact@drangelapetre.ro

www.drangelapetre.ro

Reintinerirea regiunii periorbitare

 

Conform unei vechi zicale, ochii sunt ferestrele sufletului; ii folosim pentru a studia mediul din jurul nostru, pentru a transmite toate sentimentele care ne inunda sufletul si de multe ori sunt ceea ce ne ramane in memorie dupa ce intalnim prima data in viata o persoana. Sunt atat de importanti incat merita atentia noastra poate mai mult decat orice alta parte a corpului.

Din pacate, odata cu trecerea timpului pielea pleoapelor incepe sa aiba de suferit sub influenta factorilor de mediu, a factorilor genetici, a stresului si a noptilor nedormite; nu este un fapt neobisnuit ca incepand cu varsta de 30 ani sa constatam aparitia ridurilor, pierderea tonusului pielii foarte fine din jurul ochilor si chiar un mic exces cutanat la nivelul pleoapelor. Dupa 35-40 ani excesul cutanat creste, apar mici pungi de grasime sub ochi sau pe pleoapa superioara facand pliul pleoapei mai putin vizibil, pielea se poate pigmenta.

O problema foarte frecventa indiferent de varsta este pierderea de volum in regiunea periorbitara si aparitia cearcanelor.

Toate aceste probleme au multiple variante de tratament apartinand medicinei estetice. Este necesara doar o evaluare de ansamblu a fetei si in urma unei discutii cu chirurgul plastic se pot elabora planuri de tratament extrem de eficace, asociind tratamente neinvazive (toxina botulinica, substantele de umplere a ridurilor, peelingurile sau cremele cu acid retinoic) cu tratamente chirurgicale adresate pleoapelor sau intregii fețe (blefaroplastie, lifting facial, transfer de grasime proprie).

Astfel, ridurile de la colturile ochilor (”laba gâștei”) fiind in general riduri care apar datorita contractiei musculaturii periorbitare se pot trata prin injectare de toxina botulinica; aceasta va relaxa musculatura in regiunea tratata si ridurile se vor atenua sau chiar vor fi eliminate. In cazul in care ridurile sunt foarte pronuntate, dupa injectarea cu toxina botulinica se practica umplerea ridurilor restante cu acid hialuronic sau se pot face peelinguri cu efect de atenuare a ridurilor fine si a hiperpigmentarii periorbitare.

Tot cu ajutorul toxinei botulinice se poate obtine un efect de ridicare a sprancenelor cu 2-3 mm, astfel incat un mic exces de piele al pleoapei superioare sa fie atenuat iar pleoapele sa capete un aspect mai usor si mai putin cazut. In acelasi scop de ridicare si reconturare a sprancenelor se pot folosi acizi hialuronici asociati toxinei botulinice.

In cazul in care la nivelul pleoapei inferioare se constata o pierdere de volum pe conturul orbitei, se pot face umpleri cu acid hialuronic sau cu grasime proprie pentru a atenua aspectul infundat al ochilor si a imbunatati suportul pielii pleoapelor inferioare. Odata cu aceste efecte se constata si imbunatatirea aspectului cearcanelor.

Pentru probleme majore de exces al pielii si pungi de grasime la nivelul pleoapelor, aceste metode minim invazive au un efect limitat iar indicatia de tratament este chirurgicala: blefaroplastia.

Aceasta este o operatie relativ simpla care se realizeaza sub anestezie locala completata cu sedare intravenoasa si care elimina pielea in exces, repune in tensiune musculatura pleoapelor si elimina sau repozitioneaza grasimea in exces. Cicatricile sunt localizate in pliurile naturale ale pleoapelor si se vindeca foarte bine, ajungand aproape de neobservat.

Cu toate aceste metode de tratament avem posibilitatea sa luptam impotriva timpului si sa privim lumea inconjuratoare prin niste ”ferestre” care sa ne arate atat de tineri pe cat ne simtim si nu asa cum ne arata certificatele de nastere.

Dr. Angela Petre

contact@drangelapetre.ro

www.drangelapetre.ro

Anestezia in chirurgia cosmetica

 

M-am hotarat sa scriu despre acest subiect deoarece am primit intrebari despre modul de anestezie pe care il folosesc iar pacientii nu pareau sa fi auzit de posibilitatea de a face o interventie de chirurgie estetica altfel decat cu anestezie generala.

In mare, tipurile de anestezie care se pot utiliza sunt

• anestezia locala- in care anestezicul se injecteaza in regiunea pe care se va lucra. Substantele utilizate pentru anestezie variaza, se pot asocia doua sau mai multe, se poate folosi adrenalina pentru efectul ei de reducere a sangerarii intraoperatorii.Datorita faptului ca efectul este de scurta durata iar pacientul este perfect treaz, se foloseste la interventii usoare, scurte, la pacienti echilibrati, care nu se tem de ace, intepaturi, mediu de spital, care pot coopera cu medicul in timpul interventiei chirurgicale. Daca nu este cazul dumneavoastra, putem trece la urmatorul nivel, completarea anesteziei locale cu sedarea, prin administrarea unor medicamente (oral sau intravenos) care produc relaxare, scad anxietatea, determina somn.
• anestezia generala- este tipul de anestezie cel mai cunoscut, in care pacientul doarme profund, nu simte nimic si nu stie ce se intampla in sala de operatii. Somnul indus este atat de profund incat se pierde capacitatea de a respira spontan iar aceasta functie este preluata si indeplinita de aparatele de anestezie pe toata durata operatiei.Ca si grad de confort in timpul interventiei, lucrurile sunt foarte bune- atat pentru pacient cat si pentru chirurg. Neplacerile apar in perioada postoperatorie cand datorita sondei de intubatie traheala din timpul interventiei gatul poate fi iritat si dureros, apar greturi si varsaturi, pacientul este foarte somnolent si prezinta o stare de oboseala extrema, tranzitul intestinal este incetinit, etc. Toate aceste fenomene sunt normale dupa anestezia generala si sunt efectul medicatiei folosite intraoperator.In general, pacientii raman internati 24 h pentru a fi supravegheati, datorita recuperarii mai lente, cu somnolenta si astenie marcata care nu permit externarea si nu datorita interventiei chirurgicale propriu-zise.
• sedarea intravenoasa este un tip de anestezie a carei profunzime poate fi adaptata necesitatilor intraoperatorii. Se poate asocia cu anestezia locala pentru a asigura pacientului un grad de confort crescut si in momentul in care acesta se trezeste (substantele injectate local continua sa actioneze cateva ore dupa terminarea operatiei).In cazul interventiilor scurte si usoare, pacientul doarme dar la senzatia de durere poate vorbi, se misca, aude cand i se vorbeste. In acest caz, se suplimenteaza anestezia si disconfortul dispare. Pentru interventiile mai lungi, in care se anticipeaza o durere mai mare, sedarea este mult mai profunda. In acest caz pacientul nu simte nimic, nu vorbeste si nu se misca iar la sfarsitul interventiei de multe ori nici nu stie ca a fost operat.In ambele cazuri respiratia se realizeaza spontan, fara intubatie, administrandu-se doar oxigen pe masca, la nevoie.Dupa acest tip de anestezie recuperarea este foarte rapida- nu exista greata si varsaturi si se pot bea lichide la o ora postoperator, va veti da jos din pat si veti merge singur(a)  la baie in 1-2 ore, veti vorbi cu toata lumea si nu veti fi obosit(a). Faptul ca se reia mobilizarea la un interval atat de scurt dupa terminarea operatiei are un rol extrem de important in prevenirea trombozelor postoperatorii (mare factor de risc in multe interventii chirurgicale, dar cu mult mai mare in cazul celor efectuate cu anestezie generala).Din momentul in care pacientul merge singur la baie si se plimba prin salon, este apt pentru externare (in general la 2-3 ore de la terminarea operatiei).

   Dr. Angela Petre

www.drangelapetre.ro